cariera

sa nu renunt. mi-am zis intr-o zi in timp ce faceam sistemul erp sa genereze comenzi de aprovizionare. una cate una in numar impar intrau in sistem. si cu fiecare comanda pe care o dadeam mi se parea ca ma scurg ca imi pierd vibratiile si ca ma duc naibii pentru mine si ma pregatesc sa intru in lume.

de fiecare data cand te faci mare, mie mi se intampla in fiecare zi, sa ma fac din ce in ce mai mare, incepi sa uiti de unde ai plecat, de ce ai plecat si unde vrei sa ajungi.

e drept ca n-am stiut niciodata ce vreau de fapt, nu sunt eu omul care sa am un plan cincinal si nici macar pe termen scurt nu pot sa spun ca am vreun scop. sau poate am si nu-mi place.

sunt un pic burtos in ceea ce priveste satisfactia de sine. ceva grasime se aduna in jurul burtii si imi tine de cald. si cu suflteul cum ramane? cu toate depresiile cultivate cu migala ce se intampla.
mi se intampla in ultima vreme sa urasc pe toata lumea, senin si fara nici un fel de obligatie. chiar vroiam sa mai injur un pic. acum sunt evacuat din starea asta/ nu mai am verva. nu mai am nimic de zis.

nu simt nimic si nu ma striga nimic nicaieri.

si atunci cu noi cum ramane? pai tot asa ramane.

apropiere

cineva m-a intrebat astazi pe strada: maestre de ce scrieti?
eu sunt un tip modest, nu consider ca fac nimic considerabil in viata in general. cred ca pur si simplu ma misc si eu si din curentul pe care il provoc, probabil, se misca o foaie de hartie, daca s-o misca si aia.
asa ca i-am raspuns: nu ma luati cu maestre fiindca deja nu mai stiu ce sa raspund.
cineva: vai dar sunteti o gratie, un geniu, un genunchi flexat in perfectiunea stilului acela grecesc din antichitate.
eu: pai daca ziceti asa. atunci dati-mi voie sa va raspund. scriu pentru ca sunt genial. nu scriu pentru ca imi place. urasc sa fac lucrul asta si as avea oricum lucruri mult mai bune de facut. de pilda as putea citi si rasciti gazetele sportive chiar si in limbi straine. dar n-o fac fiindca un piston imi impinge mana inainte si inapoi ca sa creez, ca sa las ceva in urma, ceva ce a curs din mine. seva asta pe care o astern peste voi, al carei miros literar va umple de admiratie. scriu pentru ca dumneata, oricine oi fi, sa ma opresti pe strada si sa-mi spui maestre. iubesc treaba asta si de cand nu mi-a mai zis cineva maestre.
cineva: maestre, nu numai ca sunteti un geniu, un monstru, o statuie ecvestra a scrisului dar sunteti pentru mine un exemplu. de maine voi scrie si eu. astfel ne vom putea intalni pe strada spunandu-ne maestre.

tre sa plec. geniul ma cheama.

distilerie

m-am saturat de violenta. in fiecare film pe care il vad, cineva sfarseste cu teasta despicata violent de un topor, de un glont, de ce vrei tu, de inventivitatea inumana a aparatului de filmat care poate infige o sina de tren in teasta unui nevinovat doar ca sa umple ecranul de sange intr-un mod nemaivazut.

de cate ori sa-ti explic? sunt o persoana pasnica, fac toate lucrurile asta fiindca ma obligi sa le fac. imi ascut cutitul lung de macelar si-l infig in tine fara nici o placere. nu-mi place sangele, e lipicios, e ca zeama de pepene, iti face degetele cleioase si trebuie sa te speli juma de ora pe maini dupa aia ca sa scapi de el. cat crezi ca vreau sa mai fac treaba asta? nu ma mai pune sa te slutesc. ti-am taiat nasul pentru a nu stiu cata oara si uite, ti-a crescut la loc si iar ma pui sa-l tai.
nu-mi placa strigatele tale de animal incoltit, ma fac sa ma simt ca un salbatic si uita-te la mine, par eu unul?

de fapt nu mai am nici un chef de chestia asta. mie doar imi place sa beau. pune-ma intr-un bar si da-mi un pahar. lasa-ma sa stau linistit pe scaunul inalt, sa las alcoolul sa fie universul meu, sa se plimbe ca un pansament prin mine si pentru fiecare gaura murdara, sa spuna o poveste frumoasa si sa o umple cu flori.

rau platnic

alo?
la telefon!

vroaim sa va reamintesc faptul ca nu v-ati platit abonamentul de 2 luni de zile!
abonamentul la telefon? fiindca n-am platit mai multe abonamente in ultima vreme, nici pe cel la cablu, nici la paine, lapte sau carne. eu nu mai platesc abonamente! m-am saturat de voi!
n-aveti de gand sa platiti?
nu stiu!
o sa va pedepsim drastic.
abia astept.
fiti dragut si dati-va pantalonii jos si in cateva minute o echipa de pedepsire a rau platnicilor va sosi pe calea undelor in apartamentul dumneavoastra. va reamintim ca politica noastra este sa inregistram toate pedepsele pentru a le posta pe site-ul nostru astfel incant clientii sa invete sa plateasca la timp.
sunt si femei in echipa?
nu, doar barbati.

ma bucur in cazul asta. nu suport femeile. mi-au distrus viata. sunt toate niste curve care nu vor nimic in afara de bani, sex si copii si dupa ce le-ai facut copilul, mai vor doar bani. urasc femeile! ma intelegeti. nu le suport! cu ifosele lor celebre care au pornit razboaie.

atunci o sa va trimitem o echipa de femei, pedeapsa nu trebuie sa va faca placere fiindca s-ar transforma in recompensa.
nu!!!! nu femei!!! mama, n-am vrut sa nu platesc abonamentul, iti jur, nu ma pedepsi! nu mama nu ma lovi, promit sa nu mai fac niciodata pipi in pat! promit sa nu ma mai uit pe gaura cheii cand faci baie, promit sa intru in baie si sa ma uit cu ambii ochii la tine sa-ti torn lapte pe par si sa-ti masez spatele.

mai sunt 2 minute. trebuia sa platiti inainte sa se ajunga la asta. sa va fie rusine domnule abonat!
... n-am vrut!

pedeapsa placuta va dorim. si va asteptam sa apelati din nou la serviciile noastre. (bip) pentru a inlesni sosirea echipei coercitive nu inchideti telefonul - daca il inchideti vom prelungi procedura cu 10 minute...

un vuiet vine dinspre grivita

o ceasca de cafea si o solnita pe alta pagina. in stanga noastrea o sticla de roze bolboroseste frizanta din vocile consumate de fete de pension comunist unde pensionul a fost de fapt un post caldut pentru toata viata, sefe onorifice care intre timp si-au completat studiile cu noua serie din misterele parisului.

vocea stridenta de care ti-e frica sa te apropii inainte de culcare, datorita careia iti propui ca de maine sa-i spui fie ca e cazul sa dormiti in paturi separate in camere separate intr-una din cele 40 de camere din beton construite undeva la marginea orasului, fie sa dai afara studenta care sta cu chirie in apartamentul din oras ca sa te muti tu acolo.

probleme zahariste si fara ocupatie... ai vazut ce freza are popeasca? zici ca-i moarta. nu si-ar pune si ea un blond ca la ochii aia ai ei nici n-ar avea importanta.

"draga... sa vina una din voi doua sa va dam comanda"

draga... sa vina mama ta si sa te scoata de urechi afara, sa-ti aduca aminte ca trebuie sa te porti frumos cu oamenii pe care nu-i cunosti, sa-ti dea rochia si dresul de baba jos si sa te bata la fundul ala atat de netabacit si atat de nelucrat si atat de aproape gras fara sa fie gras si atat de puturos fiind puturos, sa te puna pe genunchi si sa lase palmele sa te aseze la locul tau. sa-ti mai aduca aminte ca te-a educat intr-o morala socialista si ca nu stie sa te fi invatat acasa ce-i aia aroganta burgheza.

mi-e scarba de tine, temelie solida a unui sistem corupt. infipta de un tata securist intr-o pozitie pe care n-ai mai parasit-o de 30 de ani.
mi-e scarba de toti viermii astia care te fac pe tine sa te simti un vierme pentru ca trebuie sa le accepti infumurarea furata din buzunarul tau, fiindca nu te lasa inima sa le dai foc undeva intr-o piata sau depinzi de ei sa-ti dea dreptul la viata printr-o semnatura, stampila sau prin cine stie ce alt instrument de autoritate tortionara.

daca as fi fost cu 10 ani mai tanar ti-as fi aruncat o esarfa rosie si aspra peste ochi,
te-as fi legat de maini si impreuna cu o mana de soldati vanjosi te-as fiu pus la stalpul revolutiei sa te siluiasca hoardele proletare cu sexul lor flamand de libertate si dreptate,
ca tu sa te dezici cu bucurie de toate marsaviile pe care le-ai facut de-a lungul vietii
lovind cu cravasa facuta din pieile oamenilor pe care i-ai umilit
tot ce nu a stat in genunchi in fata ta.

pe burta-ti flescaita muncitori sa toarne samanta lor calita
din care sa renasca mandria saracului care a trudit toata viata
ca tu sa te inalti pe tocuri si sa ne suipi in crestet.
din aurul pe care-l ai la gat si pe brate sa faca lumanari
ce se topesc pe sani-ti inca feciorelnici
caci tu n-ai alaptat ci doica ce si-a sacrificat copilul pentru a ta odrasla,
sa-ti sfaraie carnea sub ardoarea bogatiei ce-ti place atat de mult
o statuie din aur sa facem din tine, incremenita, ca niciodata
tu si ceilalti ca tine sa nu mai poata
sa ne umileasca cu vreun gest sau vreun cuvant.

daca as fi fost...

trageti sforile in mantre

sunt un clopot. un clopot folosit de echipele de genisti sub care dezamorsezi bombe. inghit toate rahaturile tale, le fac un ghemotoc de dinamite, rahat si fire incalcite si stept sa apesi pe buton! buuum! in interiorul meu srapnelul face gauri mici in organele interne - mai multe schije in inima, le simt cum o fac sa se contracte, una se-nfige adanc in ficat si-nteapa al dracului de tare. stomacul bolboroseste ca de la mancare proasta si simt cum e greu si acru, la fel mi-e si limba si toata gura, uscata, agonizand. un sacrificiu minor - pentru moment. mintea e limpede si raspunde la obiect, sunt un clopot, am o bomba in stomac si trebuie sa fie dezamorsata.

sunt facut din materialul potrivit - stofa tip englezeasca, matase la gat din material sintetic, pantofi - piele naturala, un zambet si ceea ce ar fi fost o carare pe mijloc.

nu mi-e teama, sunt un clopot puternic si orice ai detona sub mine nu va putea sa ma afecteze prea tare, poate doar ma va face sa tremur un pic. ca acum cand iti trantesc foaia sub nas si astept sa-mi mai arunci o incarcatura, direct sub buric, acolo unde ma gadila cel mai tare cand ma scarpin.

sunt un clopot cu organe interne si in fiecare zi in care vad mutrele acre din jurul meu, reflectate in mocheta jegoasa din cladirea de clasa a, simt ca inca o bucatica din inima, ficat si stomac e macinata de o noua explozie.

dar n-o sa crap, sunt un clopot puternic facut din materialul potrivit - stofa tip englezeasca, matase la gat... din material sintetic... si pantofi de dans...

wall street = piata victoriei

eu bancher? am eu fata de lucrator la banca? par eu lipsit de scrupule? o mica jivina pusa pe inca un plan de investitii hazardat pe banii statului sau ai cine stie carei companii sau carui fond de pensii?
sigur, nu pot sa pui semnul = in fata sau dupa orice inseamna bancher.

pe de alta parte la cum te imbata puterea sunt sigur ca fiecare zambet cu care ai refuzat un credit te-a facut sa te simti mai bine, sa-ti tragi femeia de par pana in pat si sa o fereci in pasiunea neputintei tale.

sigur acum cand pleci cu portareii pe teren sa mai sechestrezi un fraier pe care l-ai muit pana la ultima zi de semnare a creditului, cu acte, garantii, copii dupa acte si semnaturi.
pe care l-ai facut sa isi dea si sufletul pentru creditul tau nenorocit, te simti implinit, satisfacut, mare, omnipotent. ce sa-i fac eu daca a vrut banii astia? l-am obligat eu sa-si ia credit? i-am pus pistolul la tampla?

cu siguranta iti freci puta in baie cu sapun si te gandesti la asta te gandesti la cum ai dat usa de perete si ai spus: pana aici! e prea tarziu si daca aveti banii, ati depasit cu 30 de zile scadenta! si daca... - ti-ai permis sa-i spui asta - era in genunchi - si daca mi-o dai pe fiica-ta de 16 ani e tot degeaba! de astazi inainte nu mai ai casa - si nu mai plange ca murdaresti parchetul. te-ai intins mai mult decat iti era plapuma - nu e vina mea.

ti-o freci gandindu-te la asta si ea devine cu un deget mai mare, si o chemi pe mama ta si ii spui - uite mama - te-ai indoit pe mine - dar sunt barbat!

sigur, toate termenele, toate garantiile, toate clauzele au fost stabilite cu seful tau. un tanar chiar si la varsta lui de 40, caruia ii place tenisul, din cand in cand o curva scumpa, poate chiar una care a aparut la televizor, cateva vikenduri departe de nevasta cu prietenii, la discoteca in poiana, in poiana in austria, doar asa cat sa simta ca viata e frumoasa. fara droguri, doar pe bauturi scumpe, un single malted, un vinulet bun, poate si o orchestra live cu seful strain in tara lui la un restaurant fin.

cu siguranta nici el n-a facut regulile, el e un simplu executant. da, are si el rolul lui de consilier, totusi regulile nu se fac in tara si atunci cand sunt adaptate, o face directorul, strain, ca daca era roman avea mai mult suflet, isi spune in gand pe vasul de veceu armani.

directorul e un barbat numai fibra, trecut de cinzeci de ani, cu 5 copii acasa si o nevasta seaca. cand isi aduce aminte de ea accelereaza alergarea pana la epuizare in parcul de vis-a-vis de casa si nu moare niciodata - are o inima ceas - bate pentru a se hrani cu viata altora, cu viata sefului tau, cu viata ta, cu viata celor care au imprumutat bani de la el, cu viata rudelor celor care au imprumutat bani de la el, mai ceva ca un camatar, numai sa uite de nevasta.

Directorul acelasi cioclu prezent la 8 fara 10 minute in sala de sedinte, intotdeauna primul, intotdeauna dur, nemilos dar corect, impartindu-si dispretul in stanga si in dreapta cu superioritate. un sef de gropari cu care abia daca ai dat mana de cateva ori , in treacat pentru care sapi gropi adanci din care sa nu mai iasa debitorul imputit sa-i simti duhoarea.

ce vina ai tu cand regulile sunt facute de cei mari? cand te bucuri te bucuri doar ca-ti faci treaba eficient, nu te bucuri de raul altuia, nu ai nici o satisfactie sa spargi dinti cu rate neplatite, sa prinzi degete in usa si sa impingi pana crapa sau dau banii pe care statul oricum ii va da inapoi bancii la care lucrezi daca va avea probleme, tot din banii celui pe care il torturezi, cu telefoane de amenintare, cu scrisori de amenintare si ordine de evacuare.

eu n-am fata de bancher! sa-ti fie clar! care e totusi limita peste care daca treci, ai devenit unul?