hai sasha baga poza

"ma duc sa iau haine de la spalatorie ca s-a terminat ciclu si asteapta alti chinezoi,indieni,mexicani sau caucazieni la rand."

pula mea.
sunt in america de atata timp si nici pana acum nu mi-am luat o masina de spalat. pur si simplu nu merita, e mai misto sa o arzi la spalatorie. mai vezi un cur mare de negresa aplecandu-se sa-si stranga rufele, in timp ce madularul tau se incordeaza un pic pe marginea dorintei.
cururile alea mari de negrese, cum mi-as baga pula in ele, sa le rup in doua.

mai am 5 minte si ajung. la coltul strazii cativa hispanici cu bandane in jurul gatului salta pe bmx-uri in asteptarea unei intamplari care sa le mai curme plictiseala. si uite, tocmai trec pe langa ei, sunt cel mai bun inceput de entuziasm. alb, cu tatuaje cu o privire scarbita de tot ce vad in jur, fiindca le-am cam vazut pe toate. in ochii mei citesc plictiseala pe care mi-o provoaca si n-au de gand sa lase lucrurile asa.

bai pula, ai o tigara?
nu fumez, bai pula
cum mi-ai zis?
pai cum mi-ai zis si tu. suntem doua pule care se intalnesc pe strada, daca tot ne intalnim, sa ne strigam pe numele mic, asta zic si eu curtoazie.
eu ranjesc, lui nu prea ii place gluma, nici tovarasilor lui care se aduna in jurul meu, de parca as fi vreun comediant care urmeaza sa-i faca sa rada pana li se umfla burtile si li se rup nasturii de la pantaloni.

bai pula, daca taceai din gura, te lasam sa treci, asa... o sa ti-o cam furi.
auzi, tu nu te-ai plictisit sa te strigi pe nume vorbind cu mine? inainte sa termin gluma de stand-up comedian, mi-era clar ca am cam incurcat-o dar pur si simplu nu suport sa fiu luat peste picior doar asa fiindca merg la pas prin viata, sunt prea mandru pentru cacatul asta de colt de strada iar fraierii astia atata asteptau.

ma pregatesc pentru primul pumn si mi-l iau in plin. imi da borsul pe nas (n-am inteles niciodata de ce i se zice bors cand borsul e alb iar sangele rosu, nici macar la gust nu seamana), il simt gurgandu-mi cu avant peste fata.
hai frate sa o lasam asa incerc eu sa-l calmez, dar cuvintele nu-mi asculta gura si pumnul inclestat mi se infige in obrazul lui. un os paraie si nu stiu daca e al meu sau e pometele nemernicului.

imi mai aduc aminte doar ca eram pe jos si printre picioare si pumni, pe deasupra capului, ca un nor, plutea un cur de negresa care imi vorbea din gaoaza lui mare, puteai sa ma futi dar ai preferat sa ti-o furi ca un fraier la colt de strada, ramai cu mandria, bai pula.

buna dimineata

in zori pasarile canta in padurea de sicomori,
spiridusii zoresc
sa ridice soarele pe cer
iar eu ma trezesc din patul meu de padurar

ma scarpin in barba
si ma uit pe geam.
ce dimineata frumoasa

dau la o parte
patura groasa
ce ma inteapa
cu firele-i toarse

de mainile aspre
ale vrajitoarei din codru
pe care am robit-o
sa-mi teasa calduroase asternuturi

ma spal pe fata
cu apa rece
turnata de o fecioara
si o iau apoi stimulat la pas

prin inima vietii din verdele crud
razele strapung ramurile
si parinteste mangaie printre frunze
crestetul meu lucios

trag aer in piept
si intr-o secunda
in poienita
ma intind la visare

voios imi vad de toamna

in afara sufletului este cel mai greu

mai ales ca sufletul meu este cel mai viu si colorat
caleidoscopic in acrilice intrepatrunse
care vibreaza pulseaza si danseaza,
cantec fluiera pedaland bicicleta

sufletul meu este o tinichea atarnata de gatul suferintei
sufletul meu este incantarea de a fi
sufletul meu este culmea tristetii
sufletul meu este amurg implinit

suflet e soare
suflet culoare
totul converge spre bolta din mare

rasuna tremurul
membranei encefale
in valea plimbarii noastre
stelare

asa

de fapt toate lucrurile pornesc de acolo de unde au inceput toate lucrurile:din copilarie.
tanarul de astazi care, evident, era copilul de ieri s-a nascut intr-o maternitate ca oricare maternitate din orasul nostru, insalubra si plina de speranta.
acelasi nou nascut a crescut in suburbii si de acolo a invatat pana sa fie adolescent obiceiuri detestabile cum ar fi sa scuipe seminte, sa se imbrace in pantaloni de fas chiar si inainte de culcare, sa poarte lant de aur pe deasupra maletei, pe care o purta numai la petreceri, aceeasi maleta, spalata de prea multe ori ca sa mai fie intreaga la subrat de la frecatul necontrolat al mainilor pe langa ceea ce putem numi corp si la gat de la cat a tras de lant din cauza emotiilor vadite in momentul in care se bucura de perzenta domnisoarelor frumoase.

de fiecare data, in general dupa petreceri, mai spre finalul serii, inainte sa ajunga in patul lui, visa. visa naravas trecand pe sub felinarele chioare de pe strada desfundata a locuintei lui, pe care dupa ploi cu galeata nu putea sa o strabata altfel decat intr-o copaie din care vaslea cu mainile, asta pana s-a facut mare si n-a mai putut sa o treaca altfel decat mergand pe jos prin ape maloase si reci.

ei bine tanarul acesta visa nemilos iar la sfarsitul viselor, pana sa apuce sa deschida poarta casei, de pe picior, pe sub cracul pantalonilor, aproape intotdeauna, i se scurgea un paraias de rusine, cu miros de clor.
adolescenta si-o petrecu in aceeasi stare de veghe, in care din timp in timp, alarma rasuna ametitor din buzunarul stang sau drept in functie de mana care era libera in momentul ala. capatase o indemanare fenomenala si o coordonare perfecta intre mana si imaginatie. de indata ce memoria ii aducea undeva pe cerul creierului buzele sanii si ochii pe care i-a staruit toata noaptea, lucrurile incepeau sa functioneze ca un mecanism bine uns.

parintii nu-si faceau griji pentru el. nici nu aveau cum, erau prea ocupati sa stea la carciuma din coltul strazii, pe care fiul lor o evita cu naturalete in fiecare seara. intr-una din ele, despre seri e vorba, fiul, uita printre broboanele de sudoare sa o ia pe scurtatura si trecu prin dreptul lor cu pelvisul movilit si cutremurat de memorii proaspete, iar ei prin ceata fumului de tigara sau a ignorarii, cine stie, nici macar nu-l observara.
abia cand a ajuns acasa si-a dat seama ca ei se uitasera prin el iar el aproape ca ii salutase fara sa primeasca nici un raspuns. de atunci, fiecare rond isi avea ultima suta de metri prin dreptul crasmei in care ai lui isi beau linistiti necazurile, oricum nu avea cum sa-i deranjeze, era invizibil.

poate ca toate lucrurile acestea ar fi avut un sfarsit fericit, daca intr-o zi, din neatentie sau cine stie, n-ar fi refuzat politicos o mana intinsa, era mana buzelor pe care, el o visa in plimbarile lui de seara. toate lucrurile se intamplara firesc, asa cum trebuie sa se intample. un salut, o reintalnire adusa de soarta: ea venea de la scoala si se ducea sa-si faca temele prin vecini. il vazu si ii zambi. el se incrunta, ea chicoti.
atat i-a fost de ajuns si intr-o secunda de teama solemnului esec intoarse spatele bestelind momentul. decat sa afle ce ar fi putut sa fie prefera sa urle strangand in gand macar orgoliul ca ar fi putut fi dar el n-a vrut sa fie.

astazi cutreierand o strada, se impiedica abil de o piatra si isi incropi un mic siroi de sange fix sub tampla: iubesc orasul isi spuse, atat de mult incat pentru el as da si sange. apoi se ridica se sterse ca si cum s-ar razgandi, ridica piatra din strada si o arunca nefericit cat colo. un nu timid ii se nascu neasteptat pe buze
dar involuntar cuvantul gandit il duse inapoi spre amintiri, pe nesimtite
iar din pantalonii de fas goarna biruintei suna laconic retragerea spre adapostul neputintei