cafea cu suflet

s-a dus pulii de suflet bai alexandru. si uite asa gandul zbura pe fereastra pe al carei pervaz fumam in gol. tigara 30 pe ziua de astazi. nu e mult. pana la urma am dormit doar 3 ore. daca le adun si pe cele fumate din ultimele zile, rezulta cam am dormit foarte putin saptamana asta.
si nici o solutie dupa atata fum.

tusea asta tampita. semnalul de alarma. o sa crap bai fraiere. plaman cretin, tu sa nu-mi spui mie ca ti0e rau, nu ma intereseaza, nu intelegi, ma doare sufletul. n-ai tu cum sa intelegi, bucata de carne. si imi mai aprind una ca sa-l invat minte.
daca mi-ar linisti macar o clipa ce a mai ramas din dezorientarea mea numita creier. nici o solutie. solutie.
cine cauta solutii?

mai bine dansezi un pic. si textul se incleiaza usor in tot amalgamul asta de zile, imagini, contorsionari urbane, incorsetari sociale, exprimari de cafenea, de zi, de noapte, de conferinta, de sedinta, prieteni, prietene, mame, frati, surori.
incet incet tot mecanismul pare ca vrea sa moara dintr-o singura suflare. si rotitele incep sa cada, mecanism deconstruit de mainile care cu penseta incorseteaza sufletul in otel si sticla.

si as vrea sa spun mai mult sa curga tot, cuvinte, fraze, propozitii, idei, metafore, credinte, incurajari, dorinte, dorinte, si tot ce fac este sa le trag in plaman si sa le scot transformandu-le in nori de cateva secunde. o bataie in usa.

dupa cum oricine se asteapta, cand bate cineva la usa, adancit fiind in ganduri, prima reactie va fi sa tresari, iar eu tresar. ma uit pe vizor si vad o coasa levitand. nu deschid imi bag picioarele. sa stea la usa. eu nu deschid unei coase, coasa poate sa insemne un singur lucru.

ma intorc in camera si normal, inmarmuresc, desi imi inchipuiam ca o sa se intample asta, surpriza e intotdeauna la fel de mare, vine de la suspans, coasa ma astepta in camera langa geam.

hei papusa, te misti bine
da-mi-l!
ce vrei?
da-mi-l!

o coasa idioata cu asta aveam de-a face. repeta un ordin. puteam sa o tinem asa toata noaptea.

uite nu ti-l dau, si fara sa dau un argument pentru refuz, imi sting tigara pe coada ei. de durere coasa incepu sa se zvarcoleasca pe podea. profitand de momentul asta o apuc de maner si o arunc pe geam. din saltul imprimat de mine, in drumul spre iesire, imi lasa o taietura pe umar.
ma duc spre o oglinda si constat, la asta nu ma asteptam nici eu, ca moartea sufletului meu imi lasase un mesaj:

bine, ramane la tine daca il vrei asa tare. totusi, tine minte, daca il ucizi, plecati amandoi.

de atunci, de fiecare data cand ma gandesc sa-l parasesc mesajul se-nroseste si-mi arde camasile scumpe, alea cu care vrajesc eu corporatistele.

din asta nu mai am nici o scapare.
mai bine ma duc sa fumez o tigare

oror

iar omul privind peste umar
se sterse de praf
apoi se uita in sus
"bine ca a fost doar un hars prin tencuiala"
si privi iar spre cer, sa fie sigur.
nimic n-o sa-l loveasca dintr-o fulgerare lenta
nici un gainat sau cine stie.
ai dracu pescarusi,
ce cauta-n oras?
i-as spinteca din varful pustii
sa ma puna ei pe mine in dificultate
sa-mi murdareasca haina noua
cu amestec de insecte
macerate in intestinele ca niste vindanje

of si am si palaria asta, cat tin la ea
mai bine imi deschid umbrela
sa nu ma ploua dinspre inalt
cu o lectie de umilinta
sau, uite, fug repede spre casa
acolo sa ma intind in pat
sa imi trag plapuma pe ochi
nimeni sa nu stie
prin ce am trecut eu astazi
teama de a-mi manji
straie de sarbatoare
cumparate cu atata truda
de la ultimul croitor din mine

sa mai zica si sasha ceva

eu n-am chef

vin imediat

intre 5 octombrie si ce data o fi duminica asta este inchis pentru revizie si reconstructie a vietii. m-am inscris la un program de androidizare, in sfarsit m-au admis. sunt aici si sunt bine, ne dau mancare buna si tin sa mentionez ca pieptul de pui este excelent.
arat mult mai bine, mi-au pus bicepsi, abia astept sa-mi inchida cutia toracica. din cate am vazut pectoralii pentru mine, care stau intr-o vitrina langa masa pe care sunt operat si recircuitat, arata excelent, sper sa-mi vina bine.

pana duminica...

lazy class heroes

nu mi-e frica de recesiune, o sa-mi iau geanta luis viton si o sa plec in lume, o sa-mi trag pe troliu toata istoria pe marginea mediteranei, apoi un pic prin desert pe drumul damascului si inca un pic pe malul oceanului indian si o sa ajung in goa.
o sa ma repozez in soarele fericit al plajei si n-o sa ma mai interesez absolut nimic. n-am nimic de pierdut, recesiunea doar o sa scrie pe dorintele idiotilor la costum "die fetten jahre sind vorbei", a lor mele o sa le dea aripi.
te fut in gura societate cu toate valorile tale de 2 lei.
da, ok, am 16 ani. si?
ar trebui sa va mai aduceti aminte si voi cum era la 16 ani, macar erau ceva vise, nu planuri si calcule de bonus pentru sfarsitul anului.
sau la 16 ani pentru voi era acelasi cacat (si aici vorbesc spre toti politicieniii astia care o sug nemeritat, nici macar o muie nu ar trebuie sa primeasca, javrele).

si n-am terminat dar am ceva treaba