distilerie

m-am saturat de violenta. in fiecare film pe care il vad, cineva sfarseste cu teasta despicata violent de un topor, de un glont, de ce vrei tu, de inventivitatea inumana a aparatului de filmat care poate infige o sina de tren in teasta unui nevinovat doar ca sa umple ecranul de sange intr-un mod nemaivazut.

de cate ori sa-ti explic? sunt o persoana pasnica, fac toate lucrurile asta fiindca ma obligi sa le fac. imi ascut cutitul lung de macelar si-l infig in tine fara nici o placere. nu-mi place sangele, e lipicios, e ca zeama de pepene, iti face degetele cleioase si trebuie sa te speli juma de ora pe maini dupa aia ca sa scapi de el. cat crezi ca vreau sa mai fac treaba asta? nu ma mai pune sa te slutesc. ti-am taiat nasul pentru a nu stiu cata oara si uite, ti-a crescut la loc si iar ma pui sa-l tai.
nu-mi placa strigatele tale de animal incoltit, ma fac sa ma simt ca un salbatic si uita-te la mine, par eu unul?

de fapt nu mai am nici un chef de chestia asta. mie doar imi place sa beau. pune-ma intr-un bar si da-mi un pahar. lasa-ma sa stau linistit pe scaunul inalt, sa las alcoolul sa fie universul meu, sa se plimbe ca un pansament prin mine si pentru fiecare gaura murdara, sa spuna o poveste frumoasa si sa o umple cu flori.