vulpile in vie

fir-ar al dracului, doamna!
spuse g in timp ce-si dadea jos pantofii negri de lac care-i facusera bataturi
niciodata n-am suportat incaltamintea asta
si-si trase de sub scaunul de piele al avionului cizmele de cowboy, din piele neagra, incrustate in fildes cu numele lui: gorgeus beaver.
lara ingenuche pe nesimtite si incepu sa-si incalte sotul
da iubitule, ce zi intunecata
da, o zi de cacat ca fata insolentului aluia. sper ca te-ai spalat pe fata. cata indrazneala, sa te pupe manjitul ala pe obraz.
dick, mai da-mi un servetel dezinfectant ca simt ca mi se irita mainele.
ce-o sa zica tata cand ma intorc acasa? iar o sa-mi spuna ca sunt prost si ca nu merit sa port numele de beaver.
probabil n-o sa mai vorbeasca cu mine pana o muri.
ce rusine, un texan sa-l aduca la putere pe nepotul unchiului tom, ala pe care strabunicu il alerga pe plantatie pana ii ieseau ochii din cap.
maine la intalnirea kkk o sa rada toti de mine.
lasa dragule, pana la urma a invins un membru al clanului.

sange (pamflet)

as vrea sa sfartec toate nemultumirile, sa curga in rauri nemernice peste oras. totul sa devina rosu, culoarea urii mele.

nimic nu aduce fericire. totul e pustiu e negru e brut e vulgar si inutil.

as vrea sa calc in picioare gandacii care urla pe strada dupa taxi, dupa orice, dupa viata.
mi-e scarba de toti oamenii care pretind prezentul ca si cum trecutul i-a adus intr-o poiana luminoasa.

as impusca toti iepurii care ii fac pe copii fericiti. l-as spanzura pe mos gerila cu toata veselia lui comerciala.
as pune mana pe o mitraliera si as mitralia ca gheatra colombo toate zambetele extatice de pe fetele tuturor mocofanilor care gasesc o farama de bucurie in plimbarile lor de seara.

ma pis pe luna tocmai fiindca atatia lingai au slavit-o constienti de nemernica si microscopica lor existenta.
ma pis pe iubire fiindca locul ei nu-i aici.

nu vreau nimic. doar cateva cutite de macelar sa transez in bucatele mici, care sa nu mai poata fi recompuse, toata isteria provocata de orice sentiment frumos.
cu care sa toc marunt secundele de orgasm care pentru acele masuri de timp infime, ne dau impresia ca in viata mai exista si altceva in afara de rahatul asta care se scurge dinspre intestinele noastre putrezite.

as vrea un burete sa sterg orice zambet de pe fetele imbecile care gusta viata, carnatul asta facut din gatlejuri si organe descompuse, amestecate in matul asta plin de rahat numit bucurie.
urasc din tot sufletul gradinile inflorite, cladirile vechi, animalele de casa si toate porcariile care ii fac pe oameni sa aiba amintiri.

vomit pe sufletele care se umplu de lacrimi cand fac un gest frumos. ipocritii. nu fac altceva decat sa-si cante in struna inutilitatii lor atat de scurte.

scuip cu turbare in apa de trandafiri care mangaie obrajii printeselor visatoare, sa simta sputa care imi intuneca plamanii.
sifilitic impart nemernicia
fiindca atat mai merita zilele noastre.

cerc

plimbarile pe strazi nu-ti dau nici un raspuns. din vitrine parfumate nu poti primi decat odori trecatoare. ce dracului se intampla? totul e frumos si cu toate astea toti pasii duc spre nicaieri. insuportabila samanta zace, leneveste undeva ascunsa.
nici un personaj nu mai apare din rafturile cu gablonturi. si oricum nimic nu mai are sens.

doar imaginea cu fata care se trezeste tinand capul iubitului in mana dupa ce o bomba explodeaza intr-un bar dintr-o carte - terifiant as putea adauga.

cum ar fi sa explodezi intr-un bar si sa te trezesti cu capul tau in mana. sa te uiti la gatul ramas gol, de data asta nu din cauza ca ti-ai pierdut fularul ci pentru ca nu mai e nimic care sa mai ceara sa fie acoperit.

sangele accidenteaza in jur scuipand cu acid fetele ingrozite de mainile care le tin picioarele, rinichii, inima. acum 5 minute toate lucrurile astea erau la locul lor si dintr-o data toate lucrurile explodeaza si sunt repuse intr-o ordine matematica a absurdului.

tu si acei cativa cativa care mai pot sa tina ceva in mana ati avut noroc. ceilalti au devenit moloz, lemn si sticla. n-a mai ramas nimic din ei, doar o improscatura artistica pe peretii pictati, inca ramasi intregi. acril, sange, carne si oase faramitate.

un ochi este infipt intr-o caramida si priveste in jur cu pupila dilatata de durere. nu-si mai gaseste trupul, in jurul lui, capetele au toti ochii in orbita. poate locul lui o fi in amestecatura aia de carne inca fumeganda.

guri infipte in stalpii de lemn ai barului urla. si-au pierdut lacasul in care stateau firesc pana acum si fac spume din sangele care le ineaca jalea.

ura nimiceste in continuare ceea ce bomba n-a reusit sa faca.

if it's not love then...
it's the bomb the bomb that will bring us together.

frica

deschizi usa si nimeni nu te asteapta. privesti in haul din casa ta si incerci sa te gasesti in tine. cel mai greu e cand cauti ce n-ai gasit pana acum. doar zeci de bucati imprastiate prin tot felul de locuri, sub ficat, intre coaste, printr-o camera a inimii.

sau circuland liber spre toaleta, in timp ce tu incerci sa nu le scapi printre degete. hei, stai, nu te duce! poate tu esti chestia din mine pe care o cautam. cacat, pute, sigur nu esti tu. spui asta invartind robinetul cu atentie, sa nu-l murdaresti, dupa care

tragi apa.

...scurtat...

in necunoscut iti ascuti simturile. hmmm, miroase... a ce?

revival? sau?

undeva pe drum am pierdut o chestie sau alta. ma rog, ce mai conteaza.

sa vedem ce urmeaza.

probabil ca de anul viitor, corporatist si de la capat, voi avea toata inspiratia din lume. sau nu. ce mai conteaza.

ill never make it to new york.

dans le port d'amsterdam

dans le port d'amsterdam

deh

ma apostolescule, ce sa-i faci. si viata asta are ascunzisurile ei. e ca un satin marunt brodat in care te pierzi dimineata la o ceasca de ceai din portelan usor ca un fulg.
ceai negru? miez de paine? ca pe vremuri? cand tineai blonda aia in brate intr-una dintre cladirile abandonate ale berlinului pe care le tot frecventai.
o tableta de ciocolata - un sarut
un pachet de tigari - atinsul unui san
o pereche de ciorapi de dama ultrafini - o noapte de amor
un set complet de lenjerie intima - o nevasta

iti placea mirosul de fum, te facea sa te simti ca de craciun la soba. numai ca aici tot orasul era o soba ale carui grinzi inca mai fumegau. si duhoarea aia intepatoare de carne arsa care patrundea pe sub usa amantei tale. nu erau un porc pe care il parleau mai jos, pe strada, era un caine. dar tu n-aveai problemele astea. la tine, lucrurile erau simple. te duceai cu cartela si mancai de 3 ori pe zi conserve de la armata americana. ce-ti ramanea dadeai mai departe, unei fete sarmane pentru dragoste sau daca n-aveai chef de asta, copiilor care dormeau printre ruine.

nu vroiai nimic, fiindca nu trebuia sa vrei nimic. si uita-te acum in situatia in care bataliile s-au terminat, iar tu trebuie sa te ridici sa incepi sa-ti faci bagajul si sa-ti cauti un alt razboi.

si nu prea iti convine fiindca tie ti-e somn si asa calda era mangaierea aia recunoscatoare. ca un asternut de satin in care te trezesti dimineata tinand o ceasca de portelan in mana. ceai negru. miez de paine...

eu! eu? eu...

n-am nimic de zis. nu am nici un fior de ocazie care sa-mi arunce cuvintele in pagina.

in lungile conversatii interne despre adevar, stepan imi arunca doua vorbe dure. alexandru se uita prin binoclul de opera, de la inaltimea lojei in care ia loc in fiecare zi la spectacol, pufneste arogant si isi tine de mana consoarta exterioara. da draga, stiu, nu are dreptate. ce rost are sa luam in seama un nebun?
iulian isi sterge mucii de pantaloni si huiduie.

e un vacarm in sala de-mi vajaie capul si acum tocmai se intampla scena duelului dintre vladimir si sebastian. oare cine o sa invinga de data asta? apostolescu?

si cine e vladimir? diavolul sau genunchii moi?

si eu? cine sunt eu?